De ce 34 % dintre gospodăriile eligibile nu-și cer ajutoarele și ce funcționează

În Franța, aproximativ 34 % dintre gospodăriile eligibile pentru RSA nu îl solicită, în medie în fiecare trimestru (DREES, 2022). La sfârșitul anului 2021, ponderea gospodăriilor eligibile care nu îl primeau era încă estimată între 33 % și 37 % (DREES, 2026). Germania și Belgia înregistrează rate de același ordin. Experimentele de teren au stabilit o ordine de prioritate: intervențiile care reduc formalitățile cresc accesarea efectivă cu 8,31 puncte procentuale, în medie, iar cele care doar difuzează informații, cu 3,39 puncte (Bendtsen, 2026). O întâlnire cu un asistent social crește accesarea cu 29 % (Castell et al., 2025).

O treime dintre gospodăriile eligibile pentru RSA rămân pe dinafară

Cifra de referință provine dintr-o lucrare metodologică a DREES publicată în februarie 2022: în medie, 34 % dintre gospodăriile eligibile pentru RSA nu depun nicio cerere în fiecare trimestru, iar 20 % rămân fără cerere timp de trei trimestre consecutive (Hannafi, Le Gall, Omalek și Marc, DREES, 2022). O parte din neaccesare este, așadar, tranzitorie, iar unele persoane ajung să primească ajutorul câteva luni mai târziu.

Măsurarea a fost repetată de atunci. La sfârșitul anului 2021, între 33 % și 37 % dintre gospodăriile eligibile pentru RSA nu îl primeau, adică aproximativ 560 000 de gospodării care reunesc aproape un milion de persoane (DREES, Études et Résultats nr. 1370, mai 2026). Pentru 41 % dintre ele, suma neprimită ajungea la 400 de euro sau mai mult pe lună și pe unitate de consum. Aceste gospodării au, în medie, un profil mai puțin defavorizat decât beneficiarii: mai des proprietari ai locuinței, mai des cu studii superioare (DREES, mai 2026).

Și alte țări europene cunosc același fenomen. Raportul pe care DREES și Odenore l-au dedicat în 2022 neaccesării în cinci țări semnalează o rată ridicată în Germania, de ordinul a 56 % pentru ALG-II, venitul minim al șomerilor, în perioada 2005-2014 (Harnisch, 2019). Pentru Belgia, citează o estimare de 62 % în 2005 pentru venitul de integrare socială (Bouckaert și Schokkaert, 2011), îndemnând la prudență privind metodele de măsurare (Marc, Portela et al., DREES, 2022).

Două obstacole documentate: informația și costul formalităților

Sintezele recente disting două tipuri de bariere. Să nu știi că ești eligibil ține de informație; completarea formularelor și strângerea documentelor ține de costul formalităților (Bendtsen, 2026; Daigneault et al., 2025). Stigmatizarea asociată ajutoarelor este și ea des citată; un experiment francez a testat scrisori menite să o atenueze, fără efect suplimentar detectabil asupra accesării (Castell et al., 2025).

Revizuirea sistematică a lui Daigneault et al. (2025) a analizat 93 de intervenții din 35 de studii de teren publicate de-a lungul a aproape douăzeci de ani. Inventarul scoate în evidență două tipuri de intervenții: informația personalizată și ajutorul concret pentru pregătirea cererii. Corpusul rămâne majoritar american, iar autorii îndeamnă la testarea unor intervenții mai simple în afara Statelor Unite.

La întrebarea care obstacol cântărește mai greu, experimentele franceze oferă un răspuns rareori disponibil: costurile de tranzacție, timpul și efortul pe care le cere o cerere, constituie principala barieră (Castell et al., 2025).

Mai puține cerințe administrative: +8,31 puncte

Cea mai completă meta-analiză pe această temă reunește 51 de experimente de teren și 187 de mărimi ale efectului (Bendtsen, Journal of Policy Analysis and Management, martie 2026). Intervențiile care reduc cerințele de conformare, prin simplificarea formularelor sau ajutor la completarea lor, cresc accesarea efectivă cu 8,31 puncte procentuale, în medie. Cele care se limitează la difuzarea informației obțin 3,39 puncte.

Un al doilea rezultat contează pentru citirea evaluărilor: efectele măsurate în etapa depunerii dosarului sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele măsurate la plata finală (Bendtsen, 2026).

Autorul și-a reestimat rezultatele în iunie 2026, pe un set extins la 66 de experimente. Avantajul intervențiilor care reduc formalitățile se menține, cu efecte medii mai mici (Bendtsen, actualizare din iunie 2026).

Cea mai grăitoare măsurătoare vine din două experimente naționale desfășurate în Franța cu șomeri, pe o populație totală de 100 000 de persoane, dintre care jumătate primeau intervenția (Castell et al., American Economic Journal: Economic Policy, 2025).

În primul, 30 000 de persoane au fost invitate la o întâlnire de o oră cu un asistent social, pentru a-și trece în revistă eligibilitatea la cincisprezece ajutoare. Pentru cele gestionate de ramura familie, cererea putea fi pornită pe loc, în timpul întâlnirii. Aproximativ 6 000 de întâlniri au avut loc, adică 21 % dintre invitați. Invitația crește accesarea cu 7 %; pentru persoanele care vin efectiv la întâlnire, efectul estimat ajunge la +29 % (Castell et al., 2025).

Efectul se concentrează asupra ajutoarelor pentru care asistentul social putea ajuta la depunerea cererii în timpul întâlnirii: +44 % pentru completările de venit, +21 % pentru ajutoarele familiale și de locuință. Pentru asigurarea de sănătate, gestionată de o altă rețea, nu apare niciun efect, ceea ce orientează explicația spre costul formalităților (Castell et al., 2025).

Persoanele care ar câștiga cel mai mult din întâlnire sunt și cele care vin cel mai puțin: autorii văd aici urma acelorași costuri de tranzacție, care frânează și cererea de ajutor (Castell et al., 2025).

Locul simulatorului: să arăți dreptul

Al doilea experiment a testat informația singură. Un e-mail trimis la 40 000 de șomeri trimitea spre un simulator care le calcula drepturile personale. A stârnit interes: 67 % dintre destinatari au dat clic, iar 18 % au făcut imediat o simulare. Accesarea efectivă a rămas fără mișcare detectabilă în lunile următoare (Castell et al., 2025).

Un simulator arată dreptul și listează documentele de strâns. Pentru autori, frecarea se află în momentul demersului: odată depuse, cererile se soluționează favorabil în circa 90 % din cazuri (Castell et al., 2025).

Unde găsești sprijin uman

Pentru ajutor cu un dosar, există în Franța două rețele de proximitate: centres communaux d’action sociale ajută la întocmirea cererilor, iar asistenții sociali ai caisses d’allocations familiales fac această muncă pentru ajutoarele pe care le plătesc (service-public.gouv.fr).

Pentru handicap, maisons départementales des personnes handicapées însoțesc cererile și evaluează situațiile (service-public.gouv.fr). Pentru RSA, un dosar poate fi depus și la o asociație autorizată de departament (service-public.gouv.fr).

Proiectul public « solidarité à la source » urmează aceeași logică precum meta-analiza: precompletarea declarațiilor trimestriale de venituri ale beneficiarilor de RSA și prime d’activité, peste 6 milioane de persoane, pe baza datelor pe care administrația le cunoaște deja (solidarites.gouv.fr).

Aida se înscrie în prima etapă, cea a simulării: să arăți dreptul și să pregătești documentele. Aplicația luminează și ghidează; rolul decisiv revine sprijinului uman, al cărui efect măsurat la întâlnire ajunge la +29 % (Castell et al., 2025).